Am auzit oameni de presa spunand ca atunci cand e vorba de stiri, cele care atrag atentia sunt cele negative (Good news is not news). Da, e foarte adevarat ca suntem mai impresionati de partea negativa a vietii, poate pentru ca ne pune in garda, ne alerteaza, ne trezeste.
Mai circula si vorba ca acei oameni care sunt fericiti nu sunt neaparat interesanti. Sunt fericiti, si doar atat.
Și totusi….
Va invitam sa urmariti povestea unui cuplu care este fericit, si mai mult, este interesant in fericirea lui pentru ca e un cuplu atipic, care a facut alegeri „altfel”.
Va impartasim povestea lor, asa cum a scris-o Bianca, dar pentru ca acesta are mai multe etape de evolutie, de data asta am intercalat consideratiile mele in asa fel incat ele sa aiba sens in momentul la care face referire povestea lor.
BIANCA ”Suntem cu siguranta o familie atipica!
Mutat impreuna, nunta si botez in mai putin de un an. Care o fi secretul din spatele unei fericiri fara margini, a unei impliniri peste masura si a unei dorinte nelimitate de experimentare va invit sa aflati din povestea noastra. Sunt Bianca, iar sotul meu este Doru, si asa cum sintagma ”cerul e limita” defineste o mare parte a omenirii, asa si ”Sunt bine cu mine!” ne defineste pe noi.
Noi suntem un pic mai atipici si fara dorinta de-a iesi in evidenta, de a eclipsa sau de a dovedi cuiva ceva, ne-am vazut de bucataria noastra, de treburile noastre si ne-am preocupat cu fericirea.
Nu, nu a fost dragoste la prima vedere, asa cum probabil ca va asteptati sa aflati, ci a fost dragoste la a doua vedere.
Am vorbit ore in sir, ne-am intalnit zilnic, ne-am impartasit gandurile, planurile, idealurile si apoi ne-am indragostit. Pur si simplu. Ne-am suit in masina si am coborat weekend de weekend la o alta ”statie”. Nu ne-a pasat de absolut nimic pe lume, in afara de paharul de vorbe, zambetul pe chip si dorinta de a petrece timp de calitate impreuna. ”
În mod traditional, in Romania, in marea majoritate a cazurilor barbatul este cel care propune casatoria. Cu fiecare ocazie posibila, si mai ales in perioada februarie – martie a fiecarui an ni se tot reaminteste acea imagine romantica a unui „el” ingenunchiat cerandu-i romantic mana „ei”. Ni se serveste mereu acelasi cliseu ca acest mod de a incepe viata de cuplu e cel care e „bun” si „corect”.
Apoi, urmeaza nunta (daca se poate ca-n povesti). Nu peste mult, marele anunt: vine bebe.
Dar asta nu i-a impiedicat pe protagonisti nostri sa isi urmeze calea proprie:
BIANCA – Partea atipica posibil sa vina acum cand va impartasesc ca eu l-am cerut pe Doru de tatic, inainte ca el sa apuce sa ma ceara de sotie. Îmi doream atat de mult un copil, incat nu aveam rabdare sa soseasca dorinta de la el. Am actionat eu! Și a acceptat. Tocmai de aceea la 3 luni de relatie, cand altii probabil ca se intalneau a nu stiu cata oara pe banca in parc, noi puneam la amintiri testele de sarcina.
Dar credeti ca presiunea societatii s-a incheiat?
Categoric, nu! Pentru ca exista o influenta semnificativa pe care o are societatea cu privire la rolurile atribuite barbatilor si femeilor in viata de cuplu. În continuare exista o presiune pe care o resimt femeile in ceea ce priveste faptul ca ele trebuie sa fie neaparat cele care pun accent mai mare pe construirea caminului si a vietii de familie.
În ceea ce priveste modul in care privesc barbatii acest aspect inca exista foarte multi pentru care participarea la activitatile legate de viata de familie si de casa este foarte scazuta.
Unii dintre ei chiar se simt amenintati in identitatea lor masculina construita incepand din copilarie atunci cand isi doresc sa participe cu adevarat la ceea ce inseamna familia si cresterea unui copil.
Din nou, in acest cuplu, deciziile nu au fost cele dictate de majoritate.
BIANCA – Am decis impreuna ca Doru sa fie cel care intra in concediu de crestere a copilului, caci dorinta lui de a fi parte din procesul de crestere si dezvoltare a copilului a fost foarte, foarte mare. Și-a dorit sa fie alaturi de copilul sau din primele clipe, sa-l cunoasca, sa-l simta, sa-i inteleaga fiecare gest si fiecare nevoie.
Studiile lui Giligan despre modul in care stereotipurile de gen influenteaza modul in care barbatii si femeile se raporteaza la piata muncii spun despre faptul ca dupa nasterea unui copil, femeile raman acasa in timp ce barbatii muncesc
În plus se asteapta ca barbatii sa aiba realizari concrete in cariera, sa avanseze, sa fie competitivi, sa aiba obiective profesionale ambitioase. Asta inseamna in marea majoritate a cazurilor ca barbatii trebuie sa munceasca din greu si asta in detrimentul implicarii in viata de familie. Asta duce in cele mai multe cazuri la faptul ca femeile ramase acasa progreseaza mai greu sau deloc pe plan personal si/sau profesional.
Iar astfel stereotipurile de gen se perpetueaza.
Doru si-a dorit altceva. Și-a dorit din tot sufletul sa fie alaturi de copilul lui, sa fie parte activa in cresterea lui petrecand cat mai mult timp posibil cu ele chiar din primele momente de viata. Și a facut asta chiar daca pentru unii acest lucru a fost de neinteles. Unii l-au sfatuit sa aiba grija la bani – concediul paternal insemnand diminuarea veniturilor – iar altii i-au spus ca prin aceasta decizie de a ramane acasa s-ar putea plafona.
BIANCA – În majoritatea cazurilor mama e cea care intra in concediu de crestere copil, urmand sa apese butonul „Pauza” in ceea ce priveste jobul. La noi e invers: Doru a pus jobul in plan secund, alegand sa se implice in tot ceea ce inseamna cresterea unui copil. Eu, Bianca, am reusit astfel sa-mi continui dezvoltarea personala si profesionala – un spect deosebit de important in viata mea.
Sarcinile si responsabilitatile in familia noastra le impartim cum stim mai bine. Ar fi absurd sa spunem ca le impartim in mod egal, pentru ca nu e asa. Le impartim in asa fel incat fiecaruia dintre noi sa-i revina exact lucrurile la care se pricepe mai bine. De exemplu, pentru ca Doru e partea mai linistita a cuplului, el se ocupa ca cel mic sa-si faca somnul atat de necesar unei dezvoltari sanatoase si armonioase.
Orele in care copilul e activ ii revin mamei, caci ei ii place foarte mult sa realizeze activitati interesante cu cel mic, sa-i citeasca, sa-l obisnuiasca cu cartile.
Deja a devenit „traditional” sa impartasesti tot cu toata lumea – incepand de la modul in care te trezesti dimineata si iei micul dejun pana la evenimentele majore de viata cerere in casatorie, nunta, anuntul ca vine bebe, nasterea, botezul.
Cum modul in care cei doi au decis sa devina un cuplu n-a fost unul traditional, cuplul nostru nu s-a incadrat nici in aceasta noua „traditie”
BIANCA – Noi nu prea ne-am aratat lumii, nu prea am postat fotografii pe retelele de socializare. Am facut-o doar dupa ce ne-am casatorit. Eram convinsa ca va atrage prea mult atentia celor din jur, iar barfele, discutiile, explicatiile sunt lucruri de care nu doream sa ne preocupam. Nu doream si nu aveam chef! Noi facem absolut tot ceea ce simtim, cand simtim si cum simtim. Suntem BINE cu alegerile noastre, suntem BINE cu noi! Am vrut sa evitam tocmai intrebarile de genul ”Nu-i prea repede?” Pai…prea repede in comparatie CU CE? Cu momentul in care persoana respectiva a ales sa faca acel pas? Ah, pai asta nu e treaba noastra…fiecare sa faca cum simte.
În prezent, daca pun o fotografie la story in care sunt si eu sau copilul, explodeaza vizualizarile. Lumea e atat de curioasa! Abia asteapta sa prinda un subiect bun de discutie. Curiozitatea din mediul online trebuie hranita, insa noi alegem constient sa punem in farfurie doar un sfert de portie. Altfel nu am putea sa ne vedem de treaba noastra si de fericirea noastra.
În cuplul lui Bianca si Doru, fiecare dintre ei e „bine cu el/ea”. Ei „sunt bine cu ei” si ca intreg. Mai mult, ei sunt „bine cu ei si cu cei din jur” asumandu-si alegerile din viata lor
În cazul lor, „sa fii bine cu tine si cu cei din jur” inseamna in primul rand sa simti ca locul tau e langa partenerul care te intelege, te accepta si te respecta.
Înseamna sa ai o mentalitate deschisa si sa faci alegeri fara sa te conformezi stereotipurilor de gen.
Înseamna sa treci dincolo de presiunile, comentariile si (chiar) traditiile care nu se potrivesc convingerilor tale proprii.
Înseamna sa gasesti pe cineva cu care sa comunici si ale carui/carei principii si convingeri se potrivesc cu ale tale, in asa fel incat cuplul sa poata rezista la tot ceea ce inseamna presiune pentru conformare sociala.
Înseamna ca povestea de cuplu e doar a cuplului chiar daca pentru „ceilalti” e prilej de comentarii.
Înseamna sa fii ferm in alegerea ta de viata chiar daca nu e una traditionala si nici privita neaparat cu ochi buni de ceilalti.
Toate materialele din campania Sunt bine cu mine si cu cei din jur/ceilalti le poti parcurge aici:
