Subiectul nu e nou, dar e „uitat” constant si se „revigoreaza” la fiecare sfarsit/inceput de an. Este vorba de rezolutiile de Anul Nou. Facem asta de fiecare data cand se sfarseste un an si incepe celalalt. Poate e vorba de nevoia noastra de a marca trecerea noastra in timp, poate e vorba de aspiratia noastra de a deveni variante mai bune ale propriilor noastre fiinte.
De cele mai multe ori despre asta e vorba: sa incercam sa devenim mai buni, mai supli, mai cultivati, mai …aproape de „modelul” pe care il credem ideal pentru noi.
Dar de cele mai multe ori, desi inceputul este plin de entuziasm, „uitam” din nou si din nou de ceea ce ne-am propus, ca sa reluam (de foarte multe ori) in esenta aceleasi si aceleasi rezolutii chiar daca le dam alta forma.
De ce se intampla asta? Nevoia noastra de a ne imbunatati viata, sau de a deveni mai buni, mai intelepti, mai puternici, mai realizati e fireasca. Problema e ca incercam de cele mai multe ori sa le facem pe toate deodata. si uitam ca …nici Roma nu s-a contruit intr-o zi, sau ca am ajuns fiecare dintre noi la aceasta cumpana dintre ani traind in timp si pe rand evenimente si emotii care ne-au modelat sa devenim cine si ceea ce suntem in momentul de fata.
Vreau sa schimb ceva? E firesc. Dar schimbarea e bine sa inceapa de la cine si ceea ce sunt in momentul de fata. Asta inseamna ca inainte de a-mi propune orice fel de schimbare, e mai sanatos sa evaluez de unde pornesc. Atunci voi putea spune cu adevarat daca pot (sau nu) sa fac pasi in directia schimbarii sau rezolutiei de Anul Nou pe care o doresc indeplinita.
Sa zicem ca-mi propun sa slabesc. Am cunostintele despre cum pot sa fac asta. si-mi propun ca voi incepe dieta exact dupa ce sarbatorile au trecut. Ok, am inteles, e bine. Dar asta inseamna cel mai probabil sa schimb complet obiceiurile alimentare ale tuturor membrilor familiei, ceea ce (hai sa zicem ca) nu e rau. Dar chiar pot in mod real sa fac asta? Poate ca ceilalti nu accepta asta. Ce fac? Ma „delimitez” de ei si imi gatesc separat. Dar asta poate insemna ca imi mananc din timpul alocat altor activitati. imi permit in mod real sa fac asta? Sa zicem c-o fac si pe asta. Oare cat de multe frustrari se vor aduna atat la mine cat si la ceilalti atunci cand schimbarea aceasta afecteaza dinamica familiei intregi?
Exemplul nu e menit sa descurajeze. E menit sa atraga atentia ca atunci cand ne propunem Rezolutii de Anul Nou ar fi bine sa le analizam foarte bine. si in loc sa ne propunem schimbari drastice dintr-o data, sa ne propunem sa trecem printr-un proces de transformare care sa treaca prin etape realiste, pasi bine ginditi cu ajutorul carora sa ajungem acolo unde ne propunem.
Asa ca de exemplu in loc sa-mi propun sa ma duc la sala in fiecare zi in conditiile in care acest lucru este practic imposibil in conditiile mele de viata, imi pot propune sa gasesc alternative in a face miscare in timp ce gatesc, fac curat sau ies in aer liber cu (sau fara) copii.
„Calatoria de 1000 de mile incepe cu primul pas” e unul din provebele mele favorite. Am sa adaug ca parcurgerea acestor 1000 de mile se face pas cu pas. Va indem sa priviti din aceasta perspectiva Rezolutiile de Anul Nou. Propuneti-va sa parcurgeti pas cu pas drumul pana la tinta care este reprezentata de rezolutia in sine. Ganditi-va pasii, ordonati-i, programati-i. Aceasta este sansa ca la finele anului care incepe acum sa va impliniti dorinta si astfel sa pregatiti terenul pentru ceva nou si sa nu repetati mereu si mereu aceleasi si aceleasi dorinte neindeplinite acumuland frustrari.
