Sarbatorile care urmeaza sunt diferite de sarbatorile pe care le traim an de an. Nu in esenta lor, ca doar vorbim tot despre sarbatoarea Sfantului Nicolae, Craciun, sarbatoarea de Anul nou si apoi despre sarbatorile care urmeaza in ianuarie. Dar sunt diferite in modul in care le vom sarbatori.
Cred ca fiecare dintre noi a sperat ca situatia de la Pastele 2020 sa fie unica. in aprile in acest an eram in stare de urgenta in urma pandemiei si asta a insemnat ca am ramas in casele noastre, nu ne-am intalnit cu familia extinsa, alte rude si prieteni ca sa ne bucuram impreuna de sarbatoare.
Si iata-ne acum, in iarna lui 2020 in aceeasi situatie. Vom fi „singuri” de sarbatori. Dar oare sunt sarbatorile doar o perioada plina de bucurie, dragoste si a timpului petrecut impreuna?
Suntem bombardati din toate partile cu mesaje despre „bucuria Craciunului” si a sarbatorilor de iarna, practic suntem programati sa credem ca in acesta perioada nimic rau nu se poate intampla, ca toate merg cat se poate de ordonat, ca bucuria este generala, ca toate problemele se rezolva. si in aceasta „euforie generala” uitam ca multi oameni pot avea greutati poate pentru ca jelesc pe cineva drag, au probleme financiare, sunt bolnavi sau fara adapost.
Cand psihologii au cercetat indeaproape aceasta perioada au descoperit ca tristetea este un lucru obisnuit in aceasta perioada a anului si poate sa apara chiar si la cei care nu au problemele pe care le-am enumerat deja. Tristetea aceasta este cunoscuta sub numele de „melancolia” sarbatorilor. (Scholten, A., 2010)
Si daca melancolia sarbatorilor poate sa apara chiar si la cei care au o familie cu care impart locuinta e greu, cum ar putea sa fie pentru cei care sunt oricum singuri?
Mi-am propus sa ma documentez pe acest subiect, pornind de la discutia pe care am avut-o cu prietena mea Teodora. Ea e singura. si nu ii e rusine sa spuna asta. E o stare de fapt. imprejurarile vietii ei s-au construit in jurul unei familii iubitoare, de ai carei membri ea a avut grija. si-a ingrijit parintii in perioadele lor grele pana cand acestia au trecut in nefiinta (sau au plecat spre „zari albastre” cum ii place Teodeorei sa spuna). si-a dorit sa isi intemeieze o familie a ei, cu un sot si 2 copii, dar nu i-au reusit pasii necesari pentru a obtine toate astea.
Și chiar daca asta n-a fost deloc usor (nici fizic si nici emotional) ea nu a fost niciodata singura. Pana acum.
Era singura si daca n-ar fi izbucnit pandemia. Dar Targul de Craciun, asa cum era el, reprezenta un prilej de a iesi din cotidian, de a simti ca luna decembrie e o luna festiva. Acum e mai greu de iesit din casa, iar targul nu mai este. Poate ca orasul va avea un brad impodobit in centru, dar cum nimeni nu are chef de socializat cu masca pe fata, iar riscul de imbolnavire e foarte mare, acesta nu v-a mai fi ca in alti ani un loc de intalnire a tuturor.
Anul asta a limitat tuturor optiunile de viata. Dar pentru cei care au o familie, lucurile sunt (poate) putin mai usor de suportat. Nu am avut ce face, am gasit modalitati mai multe de a ne petrece in mod placut, iar asta a dus (in cele mai multe cazuri) la intarirea relatiilor de familie.
Dar cu cine sa faci asta cand esti tu cu tine intre 4 pereti? „Am avut mai mult timp sa fiu nostalgica” mi-a spus Teodora, „dar nu am ramas doar cu nostalgia ci am incercat sa-mi conturez planuri de viitor”. De fapt momentul acesta de viata este unul al redescoperirii de sine. si asta pentru ca toate planurile de viata au trebuit amanate: vacante, vizite, pur si simplu escapade in alte orase. Iar socializarea din timpul sarbatorilor pe care o astepta nu se va mai putea materializa.
Daca va regasiti in situatia Teodorei si treceti printr-o situatie mai dificila, iar sarbatorile vin in conditiile in care va simtiti trist si singur, acceptati aceste sentimente.
Nu va simtiti vinovati pentru tristetea dvs si nu va fortati sa va simtiti fericiti doar pentru ca este sezonul sarbatorilor. E usor sa spui asta, dar poate e mai greu de facut.Dar ca orice pe aceasta lume, si acceptarea se poate invata. Daca nu reusiti sa faceti asta singur, nu va temeti sa cautati sustinere de la membri ai familiei extinse de care va simtiti apropiati. Puteti gasi sprijin la prieteni. si sa tineti cont ca oricand puteti apela la un psiholog care va poate oferi pe langa ceea ce ofera familia si prietenii si instrumentele necesare ca acceptarea propriilor emotii sa fie mai profunda si mai durabila. Alaturi de un terapeut puteti invata sa aveti compasiune pentru propria persoana, sa va acordati respectul pentru ceea ce sunteti si pentru toate intamplarile vietii dvs care v-au adus in punctul de a fi singur acum, in pragul acestor sarbatori care se desfasoara in aceste conditii speciale.
Referinta bibliografica:
Scholten, A. (2010). Jingled nerves, jingled nerves, jingled all the way: reducing holiday stress. EBSCO Health Library website.
