Nu stiu cui apartine aceasta zicere: „Sa ceri ajutor nu inseamna ca nu te descurci, inseamna doar ca nu esti singur” – dar imi place pentru ca reflecta cumva cum ar fi bine sa fie privita intalnirea cu un psiholog. E adevarat ca in cultura noastra inca mersul la psiholog e privit (hai sa spunem) ciudat.
Asa ca iti prezint cateva argumente simple ce te pot ajuta sa vezi din alta perspectiva mersul la psiholog.
Sa ne intelegem: mersul la psiholog nu implica neaparat o stare de boala (mentala). A te adresa unui psiholog inseamna a cere ajutor atunci cand ceea ce ti se intampla pare s-o ia „razna” si te copleseste. Trecem prin diverse situatii de viata, dar starea de nefericire/suparare nu este una care trebuie sa fie permanenta.
As putea sa ma intreb: De ce altora le e mai usor sa treaca peste aceeasi situatie in care ma aflu eu?
Sunt momente in viata in care traim emotii negative firesti si aici vorbim de doliu, de trecere in somaj, de despartiri, de mutari dintr-un loc in altul. Toate aceste emotii negative – ingrijjorari, tristeti, frustrari, furii, dezamagiri,etc – care vin „la pachet” cu aceste evenimente sunt traite mai mult sau mai putin intens si dureaza o perioada de timp mai scurta sau mai lunga. Evident ca nu exista nici o reteta standard pentru a stabili cat si cum traim aceste emotii, dar atunci cand perioada lunga in care le traim la o intensitate mare se prelungeste, si mai ales atunci cand intensitatea acestor emotii afecteaza viata de zi cu zi, e cazul sa ne intrebam daca avem nevoie de ajutorul unui terapeut.
Ca sa intelegem mai exact putem sa ne referim la exemplul unei persoane care schimba locul de munca. Aceasta traieste ingrijorari si frustrari firesti, naturale. Dar daca intensitatea acestora este atat de mare incat persoana respectiva nu mai reuseste sa se concentreze la ceea ce are de facut, pentru ca „invarte” in minte aceleasi si aceleasi ganduri care ii produc ingrijorare si frustrare atunci e evident ca aceasta persoana are nevoie de ajutor pentru a depasi situatia.
in orice loc de munca nou exista o perioada de adaptare de 3 – 6 luni. Dar daca dupa un an persoana respectiva inca mai traieste aceleasi emotii ca la inceput si relationeaza cu colegii in baza acelorasi emotii de ingrijorare atunci e clar ca avem de a face cu o problema.
Acesta este doar un exemplu, dar care se poate extrapola la fiecare dintre situatiile pe care le-am descris la inceputul acestui paragraf.
Si ce se intampla cu mine daca continui sa nu ma simt bine si nimic nu ma multumeste in ciuda faptului ca toti cei din jurul meu ma sustin si ma iubesc?
Da, am familia langa mine, am un job bun, sunt sanatos, si cu toate acestea simt ca …lipseste ceva. Sunt nemultumit/nemultumita. Sau nici macar nu pot spune asta despre mine. Simt doar ca ceva nu e in regula. si daca stau si privesc in jurul meu am „de toate”. si e posibil ca ma mai incurajeaza si comentariile celor din jurul meu care constata ca „turb de bine”. Dar, de cele mai multe ori ceea ce se „vede” la suprafata sau la o prima privire ascunde esenta trairilor noastre.
Revin la ceea ce spuneam in paragraful anterior. Pana la urma nu e firesc sa ma simt mereu nefericit. si atunci, de ce mi se intampla sa simt ceea ce simt, in ciuda faptului ca …. am de toate?
Raspunsul la o asemenea intrebare, poate sa fie relevat prin interactiunea cu psihologul. Iar asta poate ajuta la reechilibrarea emotionala si la a readuce starea de bine in viata personala.
si daca cele doua intrebari de mai sus nu te-au convins ca e bun un psiholog la casa omului:
Cum e atunci cand ai de luat o decizie si nu stii cum sa faci asta?
La prima vedere, psihologul nu are ce cauta aici. Poate ca ar fi bine sa precizez ca niciodata un psiholog bun nu va lua hotararea in locul tau. Ceea ce poate el face este sa te indrume. Iar in cazul unei decizii de viata, asta inseamna ca te poate incepe prin a te ajuta sa te cunosti pe tine insuti/insati. si atunci iti va fi mai usor sa stii despre modul in care functioneaza gandirea ta, care iti sunt emotiile legate de modul in care iei decizii. si atunci poti intelege care este ponderea rationalului si care este ponderea emotionalului in decizia ta.
Tot cu ajutorul psihologului poti ordona argumentele pe care le ai in favoarea sau defavoarea unei situatii pentru care trebuie sa decizi, te poate ajuta sa analizezi contextul in care trebuie sa iei decizia si care sunt oportunitatile reale pe care le ai atunci cand iei decizia respectiva.
La final ajutorul psihologului poate face ca decizia pe care o adopti sa fie cat mai aproape posibil de cea optima in conditiile date.
Despre acest subiect am fost invitata sa vorbesc in cadrul intalnirilor la “Cafea cu aroma de week end” in cadrul grupului Pastila pentru NextGen, un grup de Facebook care militeaza pentru o educatie altfel.
Puteti urmari mai jos aceasta discutie.
